Rezervația Științifică "Pădurea Domnească" din Basarabia

Puține sunt locurile de pe acest pământ în care sufletul obosit al omului poate să-și găsească liniștea ca în Pădurea Domnească din Basarabia! În postarea anterioară am amintit despre acest colț de rai, un adevărat tezaur silvic al României, care a fost pierdut în fața rușilor!

Pădurea Domnească se întinde de-a lungul Prutului, pe o suprafață de 40 de kilometri, începând de pe direcția orașului Iași și până în raionul Glodeni. 

Această zonă a fost domeniul curţii domneşti care se afla la Iaşi şi reprezenta un patrimoniu naţional. 

Aici, pe timpul lui Alexandru cel Bun, a fost creată prima rezervaţie naturală din spaţiul românesc şi se numea rezervaţia Ţuţora. Cu timpul, din aceasta a rămas doar Pădurea Domnească care este şi astăzi un tezaur naţional, una dintre cele mai valoroase şi bătrâne păduri de luncă din Europa. Pădurea a fost proprietatea domnitorului Alexandru Ioan Cuza, de aici provenindu-i și numele de "Pădurea Domnească". 

Din vegetaţie predomină plantele de stepă şi silvostepă: negara, graminee, stejar, salcâm alb, plop, frasin, arţar, ulm, alumsoc, maceş. În rezervație se află stejari seculari, ce depăşesc vârsta de 200–250 de ani, unii dintre ei atingând recordul la înălţime de 30–35 metri şi diametrul tulpinilor de 2 metri, jirul de la acești stejari fiind o hrană a mistreților pe timpul iernii. 

În rezervație pot fi întâlnite, de asemenea, 49 de specii de mamifere, dintre care voi numi o parte din cele văzute de mine pe malul Prutului: elanul, muflonul, cerbul comun, lupul, zimbrul, porcul sălbatic, căpriorul, pisica sălbatică, nurca europeană, jderul de pădure, chițcanul cu abdomen alb, etc..

 Porcul sălbatic

Zimbrul

Muflonul

Cerbul comun

Elanul

Cu ani în urmă, când iernile erau foarte geroase și Prutul îngheța, iar peste gheața groasă se așternea o plapumă de zăpadă, o parte dintre aceste animale puteau fi văzute și pe teritoriul nostru. 

Întrucât a scăzut numărul de zimbri, în rezervație s-au pus bazele unei crescătorii de zimbri, repopulându-se astfel rezervația cu această specie.

Acestea sunt câteva dintre animalele care fac parte din marea rezervație Pădurea Domnească. Începând cu anul 2003 autoritățile din Republica Moldova au emis o lege prin care se interzice vânătoarea în rezervație. 

Pădurea Domnească rămâne un loc deosebit, un paradis al iubitorilor de animale și natură, iar această scurtă prezentare a ei nu face decât să confirme acest lucru. Păcat ca ea nu mai aparține României! 

De ce "totul despre mistreți"...

M-am gândit să creez acest blog în momentul în care am citit pe net foarte multe comentarii și articole referitoare la acest animal care sunt departe de adevăr, ele fiind probabil scrise de persoane care nu au văzut în viața lor un porc sălbatic pentru că a-l numi "mistreț" este greșit! 

În țara noastră nu a existat niciodată "mistrețul genetic" și nici nu ar fi interesant să-l găsim pentru că mistrețul genetic este un animal de talie medie, ajungând la greutăți maxime de 130 de kg. La ora actuală, mistrețul genetic poate fi întâlnit doar în câteva locuri din Europa, cum ar fi Coli Berici Italia, insula Sardinia, sudul Italiei, anumite zone din Spania și Grecia. 

Porcul sălbatic (mistrețul) care se găsește azi în România și în restul Europei a venit cu sute de ani în urmă din marile păduri ale Rusiei sub formă de metis. Ca o paranteză, povestea originii sale seamăna cu cea a fazanului. Fazanul este o pasăre africană care a fost întâlnită pentru prima dată în Spania de unde s-a răspândit apoi în toată Europa. 

Locuind pe malul Prutului, am avut ocazia să văd foarte mulți mistreți deoarece dincolo de acest râu se află marea rezervație a Republicii Moldova care se numește Pădurea Domnească. În această rezervație porcii sălbatici au avut de-a lungul timpului toate condițiile pentru a se înmulți, astfel încât îi întâlnim azi într-un număr foarte mare și pe fondurile de vânătoare din zona unde locuiesc. Sunt un vânător cu o experiență de 23 de ani și merg anual la partidele de vânătoare organizate la mistreț. Am avut ocazia să văd exemplare diverse din această specie de vânat la care poate varia culoarea, forma, talia, structura picioarelor, a urechilor și a râtului, ceea ce confirmă că este un metis de mistreț.

Eu sunt un crescător de mistreți. În urmă cu doi ani am cumpărat primele exemplare pentru a-mi face o crescătorie de mistreți. Achiziționarea lor a fost foarte dificilă deoarece în țară, în cele câteva crescătorii existente, nu aveau așa-zisul metis de mistreț care se află în pădurile noastre. Cumpărând din mai multe locuri și încrucișând aceste animale, am reușit să obțin exemplare asemănătoare cu cele din pădurile noastre.
Vă pot arăta câțiva metiși din această specie. Aștept comentariile dumneavoastră!